Ce aş scrie într-un manual de religie. Nu ştiu ce ar fi un manual de religie, când am făcut eu şcoala generală, înainte de 90 nu exista aşa ceva (existau în schimb Povestiri istorice), iar după 90 abia începuse să se facă şi se folosea Biblia.
aş scrie cam aşa c eva într-un manual de religie:
"Bunicule", întrebă Cristina într-o bună zi, în timp ce stăteau pe bancă şi priveau la grădiniţa cu flori de toate culorile, "in ce fel face Dumnezeu ca să le pună pe toate la locul lor? Lumea este plină de lucruri fără de seamă, oraşe şi sate, râuri şi munţi, stele şi nori şi totuşi Dumnezeu are grijă de toate!"
Bunicul ascultă întrebarea Cristinei şi după o vreme îi răspunse: "Nu este o întrebare uşoară, dar cred că ştiu cum să îţi răspund. Am să îţi povestesc o întâmplare de demult. Era odată un băiat pe care îl chema Ionuţ. Acesta era cel mai neastâmparat dintre toţi. Nu se spăla pe mâini înainte de masă, nu-şi făcea temele la timp şi toată ziua se juca la calculator. În buzunarele lui era cea mai mare dezordine de pe lumea asta. Avea nişte buzunare mari în care ţinea amestecate şi caramele, şi capace de la pixuri, şi monezi, chei, şerveţele, gumă de şters, maşinuţe, şi fel de fel de bucăţi de jucării. Niciodată nu găsea ce avea nevoie.
Într-o bună zi Ionuţ mânca din ciocolata pe care i-o dăduse mama lui. Un băiat care era mai mic decât el, prietenul lui, vine şi-i cere să-i dea şi lui ciocolată. Ionuţ caută în buzunar: ba găsea un roboţel, ba găsea o cariocă, ba găsea bomboane, dar nici vorbă să fi găsit ciocolată. Băiatul care ceruse a plecat supărat că nu a primit nici măcar o bucată mică iar Ionuţ s-a întristat. A ieşit afară şi a început să se plimbe. Dar o vrăbiuţă care era în zbor, văzându-l întristat şi necăjit s-a aşezat pe umărul lui şi l-a întrebat cine l-a supărat. Ionuţ i-a povestit vrăbiuţei toată întâmplarea şi că nu mai vrea dezordine de acum înainte.
Atunci vrăbiuţa i-a spus aşa: Şi tu, şi eu, şi mama ta, şi toţi prietenii tăi, şi tot ce ne înconjoară stăm ca într-un buzunar, la fel ca toate lucrurile pe care le ai tu în buzunare. Noi suntem în buzunarul lui Dumnezeu. Şi aici, ca şi la tine, este o mare dezordine. Dar Dumnezeu ştie ce vrea, şi ne dă la fiecare câte o întrebuinţare. În felul acesta toate câte sunt pe lume au rostul lor, iar noi, chiar dacă stăm laolaltă în buzunarul lui Dumnezeu, ştim ce avem de făcut. Soarele străluceşte, păsările cântă, râurile curg spre mare, merii şi perii rodesc iar oamenii trăiesc în pace."
Aşa este şi cu lucrurile din lume şi Dumnezeu, încheie bunicul. Sunt multe, de toate felurile, de toate chipurile, dar Dumnezeu caută la importanţa fiecăruia şi-l aşează la locul său.
"Şi Ionuţ? Tot aşa dezordonat a rămas?" mai întrebă Cristina. "Ionuţ avea în continuare buzunarele la fel de pline, deoarece băga în ele tot ce găsea. Numai că acum ţinea minte fiecare lucru de unde îl căpătase şi la ce era bun, pentru că Ionuţ voia să facă ordine ca în buzunarul lui Dumnezeu"
