Archive for August, 2006
iata un articol interesant despre presedintele Rusiei.
Articolul este scris de Ion Mihai Pacepa, ceea ce ofera greutate lucrurilor publicate. Dar autorul nu este de acord cu activitatea lui Vladimir Putin- si aceasta ne intereseaza mai putin. Importante sunt informatiile prezentate. De exemplu: “In early 2000, President Putin divided Russia into seven “super” districts, each headed by a “presidential representative,” and he gave five of these seven new posts to former KGB officers. Soon, his KGB colleagues occupied nearly 50 percent of the top government positions in Moscow”. In contextul discutiei legate de legile privind siguranta precum si in conditiile mai largi ale contraperformantelor specifice politicianismului postdecembrist, aspectele semnalate de autorul articolului devin foarte interesante.
tendinte
Miercuri, August 30th, 2006iata un articol interesant despre presedintele Rusiei.
Articolul este scris de Ion Mihai Pacepa, ceea ce ofera greutate lucrurilor publicate. Dar autorul nu este de acord cu activitatea lui Vladimir Putin- si aceasta ne intereseaza mai putin. Importante sunt informatiile prezentate. De exemplu: “In early 2000, President Putin divided Russia into seven “super” districts, each headed by a “presidential representative,” and he gave five of these seven new posts to former KGB officers. Soon, his KGB colleagues occupied nearly 50 percent of the top government positions in Moscow”. In contextul discutiei legate de legile privind siguranta precum si in conditiile mai largi ale contraperformantelor specifice politicianismului postdecembrist, aspectele semnalate de autorul articolului devin foarte interesante.
adunare
Marţi, August 29th, 2006adunare
Marţi, August 29th, 2006bucatica de ideologie
Luni, August 28th, 2006din punct de vedere liberal
Sâmbătă, August 26th, 2006din punct de vedere liberal solutia nu este in PNL. In acest caz lucrurile stau ca atunci cand spui ca cel care iubeste filosofia poate avea un comportament diferit fata de cel care practica filosofia ca mod de lucru obisnuit.
acestea sunt lucruri la care m-am gandit, nu o data. punctul de vedere liberal recomanda ‘raul mai mic’ si ‘profitul maxim cu costuri minime’. ori in cazul de fata, optiunea PNL este o solutie foarte costisitoare. Este costisitoare, in primul rand pentru ca implica acelasi costuri ca oricare alt partid politic (sa nu uitam comportamentul pasiv al PNL in raport cu distrugerea sistematica a PNTCD IN TIMPUL GUVERNARII CDR), in al doilea rand pentru ca nu ofera garantii solide de coerenta si omogenitate (in PNL, ca si in alte partide exista grupari si miscari interne) si in fine, in al treilea rand, pentru ca propune programe costisitoare.
Acest al treilea punct merita studiat in amanunt. cum poate ajunge un principiu liberal sa contrazica o practica politica declarata liberala? Prin indiferenta fata de datele empirice. E ca atunci cand ai de taiat lemne si chemi pe cineva care are o drujba, in speranta ca e mai eficient decat cineva cu toporul. Numai ca respectivul nu stie sa foloseasca drujba, lemnele nu sunt chiar asa de groase pentru a fi taiate cu drujba si in fine apar o groaza de alte probleme care, in numele eficientei, propun folosirea toporului. Cel putin pentru moment.
Ce se discuta in timp ce guvernul Roman era demis, cu forta, de catre mineri, dupa ce anterior fusese pus intr-o neverosimila situatie cu prilejul evenimentelor de la Targu Mures? Se tineau Probleme si Discutii, dintr-un alt timp, pentru alti oameni, ale unei alte lumi. In anii 90, societatea civila nu dorea sa se amestece in afacerile politice ale criptocomunistilor, numai ca, daca a fost ceva care a schimbat cu fata societii romanesti, acestea au fost tocmai aceste afaceri. Prin reviste, la televizor si prin alte medii, intelectualii sofisticau concepte intr-o dreapta fictiva si nedemonstrata practic in timp ce social-demcoratia desi era straina de orice forma de socialism (baroni ca Oprisan si bisnitari ca Bivolaru) era acreditata de Internationala
Daca impotriva numarului 2 al organizatiei care a preluat conducerea in 89 s-au initiat astfel de actiuni subversive, va puteti imagina ce s-ar fi intamplat daca Victor Ciorbea ar fi reusit sa isi puna in practica programul in 96? Ce ar fi insemnat in 96 un plan operativ si resurse alocate pentru “destalinizarea fostelor structuri” daca azi avem parte de ceea ce avem pentru o nimica toata?
Pentru ca daca este democratie in politica actuala, aceasta provine ca rod al opozitiei initiale Roman – Iliescu.* Credem ca am rezolvat detaliile regimului antonescian insa opozitia Roman Iliescu este prea putin discutata, este in continuare o enigma. Cum a aparut PRM, PUNR, PSM in interiorul FSN cunoastem – ca un fel de brat armat impotriva initiativelor partidelor istorice. Nu cunoastem, adica nu cunoastem inca, felul in care FSN – PD s-a desprins de FDSN pentru a forma o structura secundara. Si inca lucrurile nu s-au terminat cu opozitia Roman Iliescu. Roman a facut ce a facut – nu a facut ceea ce nu a facut si a iesit si din PD, de data asta fara mai crea un rand de structuri. Astazi Roman este vazut impreuna cu Iliescu, departe de structura secundara, in care regasim pe actualul presedinte & Th. Stolojan.
Ca asa au vrut oamenii, si aici nu ma refer neaparat la votanti, ci la cei cu oleaca de mai multe putere de influenta, cum ca Emil Constantinescu va aduce schimbarea. Prestigiul de contestat al lui Corneliu Coposu contra unor stucturi conservatoare, prestigiu sustinut de o patura de oraseni al carei angajament fata de schimbare s-a dus pe apa sambetei pana in 2000.
Revenind la ordinea zilei, nu trebuie sa uitam ca inca traim intr-o tara - nu neaparat condusa ci, sa zicem, tinuta, de comunisti. de fapt, intr-un limbaj mai tehnic, de politicieni care tin status-quo prins intr-o sumedenie de cuie. Traim intr-o tara posedata, si vom sti ca trecem prin exorcizarea demonilor atunci cand ne va fi rau si greata, cand vom vedea oameni cu spume la gura, cand vom auzi gemete monstruoase din rarunchii structurilor, cand vom avea iarasi vanatai ca atunci in 90, cand ne vom ingropa din membre, ca in 89. Exorcizarea demonilor comunisti nu se face cu propuneri, promisiuni si atitudini pozitive, ci prin “cuvant cu putere multa”, oameni in pozitii , resurse si mai ales cu interes.
Am gasit raspunsul la intrebarea ce s-a pierdut in decembrie 1989?
S-a pierdut puterea. Puterea trebuia continuata, chiar daca redefinita, reinventata, dar focul nu trebuia stins definitiv, ca sa nu fie nevoie sa il redescoperim.
Acest articol NU este scris de un intelectual
===============
* am spus “democratie in politica” ceea ce nu include “libertate in societate” caci originea libertatilor de azi isi are originea in faptele zilelor lui decembrie 89.
ne mutam
Vineri, August 25th, 2006inca o discutie despre vama
Joi, August 10th, 2006daca mergi prin porturile de la mediterana observi ceva frumos: fiecare port este o lume, este o bucata din ceva nou, are o istorie veche, oameni din partea locului, are bucatarie. ca mergi in grecia, ca mergi in italia, ca mergi in spania intalnesti mici insule cu istorie proprie.
nu e peste in mediterana asa. de exemplu in zona monte carlo – nisa, zona este mai degraba noua, contemporana, si totul este amenajat pentru relaxare si odihna, intr-un cuvant pentru tocat bani. zona exclusiv turistica deci.
fara indoiala ca litoralul romanesc se incadreaza in aceasta zona, zona de relaxare si odihna si de petrecut timpul liber. in afara concediilor petrecute si a facilitatilor de divertisment nu prea are oferit multe. poate ca Balcicul si decorul rural de la 2 mai sa aiba un specific. de aceea e putin credibil ca turistii europeni vor veni sa se relaxeze in statiuni care nu ofera nimic altceva decat Cannes sau Coasta de Azur. Eforie Nord, Costinesti, sunt si vor ramane locatii romanesti. cum e dubrovnik si cum e mamaia? in primul rand sunt doua locatii diferite.
Si acum, Vama Veche. Vama Veche este tot o locatie turistica.
. De fapt, identitatea turistilor care frecventeaza Vama Veche este atat de puternica incat nu ar fi de mirare sa vedem intr-o buna zi Vama Veche mutata in vreo padure de pe langa Dunare sau in oricare alta locatie cu un minim de pitoresc. Prea putin conteaza marea la Vama Veche, e ca la Woodstock aici, important e ca se aduna oameni cu aceleasi preocupari care intr-un spatiu liber, reusesc sa puna la comun tot ce au. La Sighisoara de exemplu au existat mai multe probleme. Oamenii de acolo voiau ca la Sighisoara sa fie un festival de arta medievala si nimic altceva, fara alcool, fara concerte rock, fara punkeri si toate cele. Este ciudat in Vama, o data pentru ca acolo vin multi oameni care au prea putina treaba cu marea si cu plaja, ba chiar sunt incurcati de umbrele, sezloange, si genul de sporturi nautice si mai este ciudat si pentru ca unii oameni vin pentru a face ceea ce nu pot sa faca acasa (aceeasi muzica, aceeasi prieteni, aceleasi lucruri)
senzatie
Joi, August 10th, 2006Andrei Plesu, primii pasi in blogosfera
Marţi, August 8th, 2006 Am citit asa, din marginea foii, ce ar putea sa spuna Andrei Plesu despre blog (aflasem ca aici http://www.dilemaveche.ro/index.php?nr=115&cmd=articol&id=734 e un articol foarte critic). Am parcurs cele doua paragrafe cu un soi de amaraciune agresiva pe care o resimt ori de cate ori mai apuc sa citesc reviste precum Dilema Veche, Idei in Dialog, si asa mai departe. Autorul incepe cu Geert Lovink, nu spune mare lucru despre comunicarea lui Geert Lovink (e chiar asa de important ca Geert Lovink a facut o comunicare ?) sunt deschise mai multe discutii in paralel (terorism, cotidian, internet, jurnal) si incheie apoteotic cu “CIA, FBI, NATO”. Inca putin si puneam intrebarea privitoare la extraterestrii. Dar iata si delicioasa alaturare de cuvinte rare in fraza care incheie cel de-al doilea paragraf: “E o subterana imperceptibila, ecumenica si nemiloasa”. Cititorul inghite in sec.
Ceea ce urmează după cele trei * este bine scris, de fapt este atât de bine scris incat intreb daca nu cumva Notele berlineze au o structura mai interesanta decat s-ar spune la prima vedere. Nici unul dintre cei care au comentat articolul nu au observat ca ultimele trei paragrafe nu au legatura de suprafata cu primele doua pentru ca nu vorbesc despre acelasi lucru.
Cititi paragraful acesta, pe care il reproduc in intregime
Cititi paragraful acesta, pe care il reproduc in intregime
“În pre-adolescenţă, simţeam, uneori, o imperioasă nevoie să scriu, dar n-aveam subiect. Nu găseam nimic care să fie pe măsura apetitului meu creator. Cu alte cuvinte, pofta de expresie nu rezulta dintr-un preaplin al substanţei, ci dintr-o efervescenţă vidă, care căuta gestul şi postura, fără să fie dublată de vreun conţinut. Mi-am amintit de această
stare juvenilă urmărind, la televizor, tulburările din Franţa. Nenumăraţi tineri au un chef paroxistic de tămbălău. Nu contează tema, nu contează adevărul, nu contează eficienţa. Răgetul primează. Un răget “estetic”, un război de principii ideologice, alimentat de obstinaţia raţiunii şi a realităţilor de a nu se alinia. Voluptatea pură a insurgenţei. O invenţie a revoluţiei franceze.”
Nu este aceasta o însemnare perfectă de blog? Nu porneşte de la un amănunt din viaţa personală, pentru a-l generaliza teoretic şi pentru a desena o analiză sociala, si totul, în doi timpi? Şi mai mult decât atât atât, nu transmite această însemnare acel soi românesc de critică, pe care-l regăsim în felurite versiuni la filosofi, poeţi, prozatori şi publicişti?
Mai departe, al doilea *
“Săptămîna trecută, un gazetar de la “Radio Guerilla” mă sună de la Bucureşti să-mi ceară un pronostic al meciului. “Care meci?”, întreb stingherit. “Steaua-Rapid.” Habar n-aveam! M-am făcut de rîs. Ce-o să zică Relu Cosaşu?”
Ce altceva e asta decât blog? şi încă un blog sincer, cum te văd şi cum mă vezi, şi încă un blog valoros, scris de o personalitate.
şi, de asemenea, al treilea *
“Acum cîteva zile, preşedintele Băsescu a făcut o declaraţie uluitoare: în vechiul CNSAS, din care, totuşi, am făcut parte vreme de patru ani, reprezentanţii diferitelor partide ar fi negociat, cu dosarele pe masă, ce să dezvăluie şi ce nu din petele partidelor cu pricina. În vechiul CNSAS s-au făcut tot felul de porcării şi de tîmpenii. Dar niciodată ceva de genul ăsta. Domnule Timofte, nu-i mai băgaţi omului în cap atîtea drăcovenii. Lăsaţi-l în pace! Şi aşa a început să creadă vrute şi nevrute. “
O altă însemnare perfectă de blog.
Cele trei * ma fac sa cred ca Andrei Plesu a pus la un loc doua texte, unul care e plin de toate hibele limbajului incalcit, fara idei clare, care cauta sa spuna mai multe lucruri in acelasi timp si sfarseste prin a exagera banalitati iar al doilea care e scris curat concis persoanl si interogativ. Si imi vine sa cred ca ca primul text reprezinta starea actuala a publicisticii de idei iar cel de-al doilea promisiunea unui nou format.
In sfarsit n-as vrea sa inchei fara sa repet o idee mai veche. Am mai gasit la un scriitor interbelic, Eliade sau Vulcanescu, nu mai stiu sigur (…) cum ca nimic nu iti pierde mai mult timpul decat tabieturile matinale si ca exista o vreme de pierdut timpul, de obicei mai spre seara. Ei, si apoi conteaza si proportia. Calitatea unor lucruri depinde si de proportie. N-o sa publici romane sau tratate masive pe blog, blogul e pentru altceva, iar acest altceva cred ca are rostul sau.
Câtă vreme mai credem în posibilitatea circulării ideilor, ar fi bine să mai citim astfel de însemnări punctuale din partea lui Andrei Plesu, în formatul accesibil de blog.



