cum era odată

22 Ianuarie 2008
Festival, Optim 88, Migdal, Orizont, Ambient 92.
Reclamele sunt scrise pe neon si lumineaza alburiu strazile. Le vedea de pe bancheta din spate a unei Dacii,care fugea pe bulevardul unui oras dinspre granita. Era noapte si ploua, si centrul orasului era in bezna, acolo nu erau reclame. Cu marcile pregatite astepta cu sufletul la gura sa ajunga in Ungaria. Si dupa aia, Dumnezeu cu mila.

Ambient 92 nu este numele unei formatii care obisnuia sa cante seara, la hotelurile din Caciulata si Olanesti.

In curtea spitalului era mult soare, era trecut de 10, sa fi fost orele 12, ca in curte era multa liniste. Peste drum la gradinita, tot asa, liniste. Pe poarta deschisa se vedea santul verde si dincolo, gardul de ciment al gradinitei. Iar aici – ciment, ciment crapat, prin care cresteau smocuri de iarba. Sus, cerul era albastru, si avea fire de nor alburiu. In curtea gradinitei era o banca si pe banca era tovarasa invatatoare, si ea isi netezea rochia crem, plina de flori mici.

Mai intai, Ambient 92 era un tricou cumparat din targ de pe capota unei masini, era un tricou adus din Turcia pe care scria in stanga, sus atat: Ambient 92. Cand a venit vara, si lumea statea mai mult pe acasa a facut jos centru de inchirieri de casete video. Afacerea a mers ca pe roate si atunci a inchis-o si a facut o consignatie, pe care a numit-o frumos Ambient 92. Dar consignatia avea sa o inchida: lumea aducea, dar nimeni nu cumpara. Apoi a cumparat dugheana si a deschis butic, unde a facut avere din tigari, sucuri, dulciuri si prostii. Buticul, Ambient 92 a trebuit sa-l inchida, ca nu era al lui. Asta a fost mai tarziu, dar oricum, el era privatizat inca de la inceput. Cu banii pe care i-a strans a deschis, la coltul strazii, supermarket: Ambient 92.

Unu mai.
Pe faleză vântul răscolea iarba de pe pământ. Doar primavara e aşa, vara aproape ca nici nu exista vant, şi marea e oricum mult mai calmă . Jos pe plaja erau multi pescarusi iar valurile sunt numai spumă Dar acolo sus sunt  ei doi si vantul care sufla de la ea catre el.  Soarele luminează prin parul ei asa cum lumineaza in padure prinre brazi.

 

  • Share/Bookmark

cum să faci să mai fii optimist?

12 Ianuarie 2008
Dacă eşti creştin sau cel puţin crezi în Dumnezeu, să ştii că omul nu a fost făcut ca
să învârtă teorii ale conspiraţiei şi să îşi plângă de milă. Omul se poate bucura
oricând, oriunde şi chiar oricum de Creaţie. Dar nici nu trebuie să facă din asta un
scop în sine, deoarece această lume e doar modalitate prin care omul poate să 
regăsească rostul. Adică oricât ar fi de frumoase lucrurile naturii sau obiceiurile
noastre, ele trec, se schimbă, se adaptează, precum limba pe care o vorbim. Au
dispărut cedrii Libanului şi organizarea Romei, au dispărut multe din obiceiurile de
peste an ale românilor şi codrii Vlăsiei, dar cu toate astea noi suntem aici.
 
La aceeaşi concluzie ajungi şi dacă mergi pe urmele lui Aristotel, care spune că
toate lucrurile au un scop, un ţel. Această înseamnă că sfârşitul lumii noastre
înseamnă împlinirea ţelului, a scopului, nicidecum un final sângeros şi absurd.
Confuzia provine de la faptul că în mai multe limbi se foloseşte acelaşi cuvânt
pentru a spune scop şi sfârşit.
Sau dacă îşi place istoria, poţi să urmăreşti cum fiecare fază istorică s-a dezvoltat
 rotund, cu început, maturizare şi destrămare. Cunoaştem zeci, sute de astfel de faze
circulare, unele mai strălucitoare ca altele, toate într-un final destrămate, şi cu
toate acestea pare că noi suntem aici şi trăim o poveste continuă. Pe ruinele şi în
scrumul  unei epoci apuse s-au jucat copiii unei epoci noi, aşa a fost şi la
începutul Evului Mediu sau în primii ani după Cel De-al Doilea Război Mondial.
Destrămarea rămâne de interesul istoricilor, ceea ce ne rămâne nouă este
continuitatea.
Probabil că majoritatea dintre noi nu avem probleme cu optimismul atunci când ne gând ce vom face wekkendul viitor, sau unde vom pleca la vară. Probleme apar atunci când începem să punem problema la un mod mai general, referitor la ceea ce se întâmplă la noi în ţară sau în lume. Şi la un pahar, stând cât se poate de confortabil, înclinăm să credem că mergem într-o direcţie greşită şi că ziua de mâine se anunţă a fi
sumbră. Iar eu asta zic, că poate în ce mă priveşte n-o să fie mare lucru mâine dar
asta nu va împiedica soarele să răsară şi luna să apună, acuma depinde şi cum zice
Doamne Doamne.
  • Share/Bookmark

iubire neconditionata vs interes

30 Decembrie 2007
cum este mai veridic? o femeie care spune ca iubeste neconditionat? (neconditionat inseamna ca iubeste in orice imprejurari, de dragul de a iubi) sau o femeie care are un interes in a fi cu un om? (un interes inseamna orice, chiar si faptul ca se simt bine impreuna)
  • Share/Bookmark

Motivul curtezanei pe bloguri

28 Decembrie 2007
N-o să dau nume sau linkuri pentru ca să nu vină clonele şi identităţile false să ne facă observaţie. Oricum, propunem să tratăm o situaţie, un motiv, nu persoane.
 
În primul rând ce înţelegem prin motiv. Prin motiv înţelegem temă literară care se repetă în contexte diferite şi cu personaje diferite fiind prezentă la mai mulţi autori. Am spus că e vorba de temă literară deoarece blogurile care dezvoltă motivul curtezanei nu sunt jurnale, ci experimente literare şi dealtfel valoarea acestor texte este strict literară.
 
Publicul vizat. Publicarea motivului curtezanei are un scop precis, nu se face de amorul artei, de dragul de a ţine blog sau pentru plăcerea scrisului. Plăcerea scrisului face doar diferenţa de preţ, în sensul că cineva care le zice mai bine încasează mai mult. Deci cum ziceam, publicul vizat – utilizator mediu de net la care  lipsa celor şapte ani de acasă, naivitatea sau orice altceva ce face omul uşor impresionabil întâlneşte imaginaţie bogată. Pentru aceştia motivul curtezanei ţine de loc de cap, şi în loc să gândească pe cont propriu, încep încet să se poarte ca sclavii şi să facă ce li se inoculează.
 
Mesajul. E vorba de un personaj feminin, un fel de Lara Croft. Fetele vor sa fie ca ea, baietii ar vrea sa se culce cu ea. Există şi personaje masculine dar aceştia nu prea au căutare. Probabil că un personaj feminin este căutat atât de cititori cât şi de cititoare, în timp ce un astfel personaj masculin atrage simpatia cititoarelor (trecute probabil de o vârstă). În plus e puţin credibil un Don Juan care vine pe blog ca să îşi povestească aventurile.
 
"Curtezanele" sunt de obicei
 - personaje imaginate. Acesta este primul lucru care trebuie spus. Motivul curtezanei este un experiment literar, a carui valoare nu sta in relatarea propriuzisa a unor intamplari ci in felul in care aceste relatari par sa fie reale. Majoritatea nu inteleg acest lucru, pentru ca de fapt blogul tine mai mult de jurnalism si mai putin de literatura. Dar inca o data, prezenta unei teme literare pe bloguri are un scop precis.
- marcate de sexualitate excesivă. Excesiv înseamnă aici ca ponderea aventurilor sexuale în totalul textelor publicate este foarte mare. Ponderea aventurilor si a interpretarilor care se fac. Asta este si principala modalitate de a atrage cititori.
- interesate de aspectele marginale, scandaloase, inutile, ale cotidianului, axate pe relatia dintre el si ea.
- utilizatoare ale unui limbaj explicit. Limbaj explicit, situatii explicite, nu sunt cele pe care le stim din comentariile articolelor publicate in ziare, sau cele care se fac pe siteurile echipelor de fotbal. Limbajul explicit al "curtezanelor" seamana mai mult a Sandra Brown, e un fel de codificare estetica a unor situatii de fapt.
- ahtiate dupa exagerari. Toate lucrurile trebuie sa fie exagerate incat uneori ma intreb daca scriitorii implicati in proiectul motivul curtezanei pe bloguri nu au datoria de a citi lunar toate revistele de moda de pe piata, pentru a exagera cu succes in construirea stilului de viata al curtezanei.
- estetizante pana la delir.
- atentie pentru detaliu.
- ignorante ale universului feminin, din care iau doar pasiunea, pe care o redimensioneaza intr-o interpretare kitchioasa a lui Don Quijote.
Acestea fiind spuse, nu ne putem permite să ignorăm  deliciile literare ale proiectelor de tipul motivului curtezanei, deoarece poţi găsi şi lucruri plăcute în toate fanteziile astea. Insa dincolo de valoarea literara, proiectul mitului curtezanei si variantele sale mai mult sau mai putin premeditate trebuie tinut sub observatie continua, din perspectiva efectelor pe care acest proiect le poate avea asupra cititorilor neavizati.  
 
  • Share/Bookmark

Ce să fac de Sărbători?

24 Decembrie 2007

.

Au venit Sărbătorile şi acum ai mai mult timp liber. Nu şti ce să faci în zilele libere de Crăciun şi de Revelion? Foarte bine, înseamnă că ai timp liber. Ai putea să încerci să te gândeşti la c eva. Asta nu înseamnă să te gândeşti la ce au mai făcut sau la ce nu au mai făcut prietenii, la cu cine te-ai mai certat şi cu cine te-ai mai împăcat.  Sunt multe lucruri la care să te gândeşti, cum ar veni, să reflectezi. Ce legătură există între dinozauri şi praful cosmic? Cum pot fi folosite tehnicile de croşetat, tricotat şi împletit în administraţie publică? E adevarat ca Atlantida s-a scufundat din cauza ca oamenii au fost iresponsabili si au folosit aiurea energia cristalelor?
 
Pentru aceste moment propun să ne gândim la datina colindului. Există oameni care spun că datinile exprimă inteligenţa unei comunităţi, deoarece datinile întrucât poartă patina timpului selectează ce e mai bun dintr-o lume. Apoi, datinile, ca şi limba, sunt ceva viu, adaugă noi şi noi simboluri şi motive pe desenul existent.  La ce se referă mai precis datina colindului? La ce foloseşte colindul? Şi – mai interesant,  acolo unde nu se mai face datina colindului, ce fac oamenii, la ce apelează? Nu îndeamnă la discuţii faptul ca  un obicei s-a impus  prin puterea timpului şi tot prin puterea timpului a devenit desuet? Putem face o comparaţie între un obicei şi ceea ce se face in prezent?
 
Ce se Întâmplă, în felul acesta ajungem să înţelegeţi de ce unii liberali sunt conservatori.  Pentru că atâta vreme cât există o practică (instituţie) la nivel social de a face un lucru, de a regla un raport între oameni, de a rezolva o problemă, şansele ca această pratică să fie imediat înlocuită de alta mai bună sunt foarte mici.  O instituţie, o practică socială, se afirmă timp de generaţii, şi este modelată de oamenii, prin liberul lor arbitru pus de acord, oameni care o îndeplinesc, după specificul lor. În nici un caz o practică nu se poate afirma la nivelul unei societăţi fiind creată de dimineaţă până seara într-un birou, oricât ar fi de specialişti cei care au elaborat-o. Asta spun liberalii conservatori care dealtfel sunt şi sceptici cu privire la capacitatea unor autorităţi centrale să impună practici şi obiceiuri într-o societate.
 
Tradiţiile nu sunt toate bune şi frumoase. Referindu-mă la tradiţia colindului, sau la alte tradiţii româneşti mi-e  greu să găsesc ceva sângeros,  ceva absurd, ceva oribil, ceva care nu trebuie să mai fie deoarece face rău omului. Încă de pe vremea lui Minotaurului şi a lui Tezeu omul a rezistat răului din lume, a ştiut să facă asta, a vrut să facă asta. Dar să presupunem că există astfel de tradiţii,  să ne gîndim la sacrificiile sau mutilările umane, care impun o schimbare imediată. În timpurile moderne se vorbeşte foarte mult despre nedpretate: lucrurile sunt nedrepte, nu e bine, trebuie sa facem ceva să le schimbăm. Ce putem face în acest caz? E clar că avem un eşec al societăţii ca lume liberă, e clar că trebuie constituită o autoritate la nivel central care să intervină şi să dea o nouă lege.
 
Liberalii conservatori admit că pot exista astfel de tradiţii absurde dar susţin că ele nu sunt cauzate de prea multă libertate, ci ele apar, dimpotrivă, pe fondul unei libertăţi restrânse. De obicei astfel de tradiţii apar în comunităţile izolate, care nu au relaţii cu restul lumii şi pentru care societatea a dezvoltat reguli care nouă ni se par cel puţin ciudate. În toate aceste societăţi o să întâlnim elemente  de cenzură, care asigură starea de izolare a respectivei comunităţi. Exact ca o lucrare de inginerie a mediului, în astfel de cazuri este suficientă eliberarea zăgăazurilor şi punerea societăţii în relaţii globale, bazate pe transparenţă, accesibilitate şi schimb, urmând ca mediul să se dezvolte firesc, în perioada următoare. 
 
Iata un subiect la care merita sa te gandesti atunci cand nu ai chef decat sa stai in pat.
 
 
cuvinte cheie instituţie, obicei, modă, mod, tradiţie, inovaţie
  • Share/Bookmark

10 mistificări ale politicii în România

23 Decembrie 2007

scrise de un licenţiat în ştiinţe politice.

1. Valul de extindere a Uniunii Europene către România este un succes al politicii româneşti după 1989. Dacă este aşa atunci de ce România s-a integrat tocmai în 2007, cu întîrziere faţă de celelalte ţări din Europa Centrală şi la mai mult de 10 ani de la data la care România a optat oficial pentru Uniunea Europeană?

2. Guvernul este susţinut din banii contribuabilului
Dacă ar fi aşa, atunci ar fi normal ca guvernul să fie intresat să crească veniturile contribuabilului, ca să îşi sporească bugetul.  Dacă lucrurile ar sta aşa ar însemna că cetăţenii s-ar duce de bună voie, din proprie decizie, fără să fie constrânşi, să cotizeze la veniturile guvernului. În sfârşit, dacă lucrurile ar sta aşa ar însemna că venitul mediu precum şi categoria contribuabililor activi ar fi suficient de mare pentru a susţine cheltuielile guvernamentale.

3. A face politica înseamnă a cuceri puterea
Politica trimite către cetate, către comunitate, către guvernare, reprezentare şi viziune.  Politica nu înseamnă să pui mâna pe putere ca să poţi să influenţezi. Este ca şi cum ai alerga după un tramvai şi te-ai zbate să ocupi loc pe scaun, fără să ştii ce tramvai este. Un politician nu aleargă după tramvaie, ci face pe tramvaie să vină la el. De asemenea, politica nu urmăreşte dezbinarea, învrăjbirea, conflictul ci cooperarea.

4. O societate are nevoie de o perioadă de tranziţie pentru a trece la economia de piaţă.
În a spune că există trei faze – comunism, tranziţie, economie de piaţă găsim un fel de teorie a chibritului şi de fapt nu este altceva decât o altă faţă a ideologiei marxiste referitoare la revoluţie.

5. Mărirea salariului realizată prin decizie guvernamentală înseamnă prosperitate.
Dacă ne uităm la ultimii zece ani fiecare mărire a salariului a fost urmat de un val de creştere a preţurilor. Pentru că de fapt nu salariul contează ci puterea de cumpărare a monedei.

6. Un partid politic se defineşte prin nume. Aici nici nu mai are rost să mai explicăm.

7. Lupta anti-corupţie are legătură cu justiţia
Tema luptei anti-corupţie a fost introdusă, din motive de marketing politic, de Corneliu Vadim Tudor, în campania electorală din 2000 (sau 2001, nu mai ştiu exact). Astăzi lupta anti-corupţie continuă din aceleaşi motive, la care se mai aducă posibilitatea accesării unor fonduri grase care se dau pentru intenţii exprimate în acest domeniu.

8. Justiţia are legătură cu bunăstarea
Justiţia este de un real folos într-o societate dar nu şi în ceea ce priveşte bunăstarea. Bunăstarea se bazează pe iniţiative în domeniul economic care ţin de un managament eficient al resurselor şi de toate celelalte cerinţe ale dezvoltării economice.

9. În România nu există ţigani. Sau dacă există au un rol de decor, fiind personaje boeme, marginalizate, excentrice care se remarcă prin muzică, palate şi alte astfel de curiozităţi exotice. De fapt rolul şi influenţa ţiganilor în viaţa publică sunt depart de a fi cunoscute şi au o dimensiune care nu depăşeşte importanţa economiei subterane. 

10. Românii deştepţi sunt românii hoţi. Ei fură unde alţii muncesc, nu stau la rând unde alţii aşteaptă, mint acolo unde alţii spun adevărul şi sunt convinşi de maxima "câinele moare de drum lung şi prostul de grija altuia". Fireşte că nu-i nimic adevărat în toate acestea. Tupeul sau şmecheria înseamnă să nu cedezi de a mai fi ceea ce reprezenţi, nu să faci compromisuri ca să ai.

L A   M U L Ţ I   A N I !

  • Share/Bookmark

afară ninge liniştit

20 Decembrie 2007
"Afară ninge liniştit
Şi-n sobă arde focul
Iar noi pe lângă mama stând
De mult uitarăm jocul"
  • Share/Bookmark

o problemă de limbaj

8 Decembrie 2007
Ca să dai o soluţie pentru traficul din Bucureşti ai nevoie sa pui problema altfel, să "ieşi din cutie". În mod normal, pentru a decongestiona traficul, construieşti rute alternative sau le lărgeşti pe cele existente, dar acest lucru nu este posibil într-un oraş cum este Bucureşti, în care s-a construit intenisv.  De aceea trebuie să gândeşti o soluţie pentru trafic făcând abstracţie de modificările care s-ar putea aduce infrastructurii. Ai putea să încerci să modernizezi tramvaiele, să fie mai multe şi să circule la două trei minute. Să faci metrou suprafaţă şi să extinzi serios metroul în subteran. Sau ai putea să gândeşti o strategie de dezvoltare urbană descentralizată astfel încât bucureştenii să nu mai traverseze zilnic oraşul de la un cap la altul. Dar nici aşa nu rezolvi mare lucru pentru că oamenii vor să meargă cu maşina; statisticile arată că bucureştenii continuă să cumpere maşini. În condiţiile în care străzile nu se mai lărgesc şi nici nu ai pe unde să mai faci altele noi, apar problemele în trafic. Deci până la urmă  e nevoie de o campanie de descurajare a utilizării autovehiculului propriu în Bucureşti.
Cum ziceam, lucrurile sunt complicate, chiar şi de gândit. Cu toatea asta, problema traficului din Bucureşti se rezolvă cât ai clipi. Cum? Te faci membru de partid. În secunda doi deja ştii că pentru situaţia traficului în Bucureşti sunt de vină ei, ceilalţi - fie că au fost la conducere şi au condus prost, fie că au fost în opoziţie şi nu au permis proiectelor conduerii să fie realizate. Deci poţi să uiţi de proiecte, de fonduri, de spaţiu, de strategii, de rezultate. Tot ce e nevoie pentru ca să rezolvi problema traficului e ca ei să fie daţi jos şi voi să veniţi în locul lor.
Care e treaba cu modul acesta de a pune problema? E un mod mult mai răspândit decât se arată la prima vedere. Este un mod de a gândi  specific atitudinii socialiste, de stânga, care urmăreşte în primul şi în primul rând instaurarea unor condiţii de justiţie socială. Cei care susţin o astfel de perspectivă sunt convinşi că pentru orice problemă dintr-o societate este suficient să se facă dreptate. Dacă se face dreptate, problema e ca şi rezolvată. Se consideră că o problemă are drept cauze opţiuni care fie nu au fost făcute deloc, fie dacă au fost făcute au fost eronate, fie slabe, sau neconvingătoare, fie au încălcat legea. O schimbare în acesată opţiune, în spiritul aducerii sale pe drumul cel drept înseamnă şi o rezolvare a situaţiei de fapt. Toate eforturile, toate resursele rezolvării problemei sunt orientate către stabilirea vinovăţiei, identificare vinovaţilor şi hotărârea sancţiunii.
 
 
Obiecţii
1. Având în vedere că rezolvarea problemelor nu se face exclusiv pe temei juridic, care ştim cum se întemeiază, cum se face întemeierea acestor demersuri în spaţii care nu sunt reglementate nici de Constituţie nici de acte normative?
2. Faptul că rezolvi o problemă şi faptul că în gestionarea situaţiei respective, pe viitor, o să împiedici să apară altă formă de injustiţie nu se bazează decât pe buna credinţă a oamenilor, fără să fie vorba de o cauzalitate explicită.
3. Soluţionarea probelmelor de justiţie socială se face de obicei la un nivel abstract, de o anvergură foarte mare, astfel încât oamenii nu pot să beneficieze de un rezultat final ci de o construcţie faraonică, ca în economiile din Europa de Est înainte de 1990,  însoţită de speranţa că actul de justiţie va fi într-o zi finalizat.
 
  • Share/Bookmark

Dispariţia sacoşelor

3 Noiembrie 2007

 

Mai înainte nu se putea să mergi la cumpărături fără să ai sacoşă la tine. Când spun sacoşe nu spun nici pungi, nici traiste. Existau şi pungi, dar erau mici, şi se foloseau de obicei la împachetat. Când mergeai într-o excursie, să zicem, la muzeul ceasului din Ploieşti, foloseai pungi ca să ambalezi sandvişurile, asta făceai cu pungile. Cât despre traiste, acestea erau întrebuinţate în mediul rural, şi se deosebesc de sacoşe prin faptul că sunt mai mari şi pot fi agăţate de umăr.
 
Sacoşele puteau fi de orice culoare, dar erau de obicei de culori inchise, negreu, bleumarin sau verde inchis – ca să dureze mai mult. Erau făcute fie dintr-un material textil rezistent, fie dintr-un soi de plastic sau fibră de genul ăsta. Am folosit şi sacoşe dintr-un fel  de vinilin, din acelea cu două feţe, lucioase pe dinafară.
 
Sacoşele nu erau foarte mari, deoarece nici gama de produse, nici puterea de cumpărare nu te făcea să crezi că ai avea nevoie de o sacoşă mai mare. Ce puteai să cari cu o sacoşă – nişte mere, pâine, ceva de la alimentară. Morcovi. Cartofi. Sau sifoane, sticle de apă minerală sau sticle de bere pe care le dădeai la schimb.
 
Sacoşele se puteau spăla şi se foloseau practic atât timp cât se puteau folosi. Sunt sigur că la oamenii mai sensibili, de convingeri animiste, apărea un fel de relaţie indescriptibilă cu o anumită sacoşă, reprezentare deteriorată a mitului cornului abundenţei într-o societate în care oamenii nu aveau voie să aibă nimic al lor.
 
Dar iată că lucrurile se schimbă – astăzi nu prea am mai văzut oameni să folosească la cumpărături sacoşe. Cei care merg la magazinele de la parterul blocului – fostele alimentare privatizate folosesc pungi mari de plastic, cu mânere. Un fel de sacoşe de plastic, majoritatea de culoare albă, cu diverse chestii imprimate – supermarketuri, hipermarketuri, marci de tigari sau de cafea. Erau şi pe vremuri cei care se aşezau la cozi fluturând ostentativ sacoşe de plastic cu mărci occidentale, semn al relaţiilor pe care le aveau cu rude sau cunoştinţe care trăiau în ţări din Vest. Cei care merg la piaţă nu mai iau sacoşele, acum ofertă e mult mai bogată şi banii din buzunar parcă nu mai sunt atât de puţini. Pentru piaţă se folosesc un fel de cărucioare, un fel de sacoşe cu roţi. Asta dacăi iei multe. Dacă iei puţine, primeşti de la vânzător strugurii sau ce cumperi într-o pungă pe cât de subţire şi străvezie pe atât de rezistentă. Cât despre cei care meg în hipermaket- nici vorbă de sacoşă, primeşti de acolo pungă de plastic, pungă cu mânere. rezistentă, care poate fi folosită de mai multe ori. Şi mai e o chestie, ce mai faci cu o sacoşă într-un hipermarket când sunt atâtea lucruri pe care le poţi cumpăra.
 
Cam asta e cu transformarea sacoşelor, o transformare culturală produsă de schimbarea posibilităţilor şi a oportunităţlor de trai.
 
  • Share/Bookmark

Nu mă pot abţine să nu ascult Radio Trinitas

3 Noiembrie 2007
Cauţi muzică psaltică de calitate şi nu şti unde să găseşti?

 

Asculţi cu multă bucurie cuvinte ale Părinţilor Bisericii în legătură cu probleme contemporane?

Arăţi deschidere şi interes faţă de calea dreptei credinţe?
 
Ei bine, nu trebuie să fi nici fanatic, nici neapărat călugăr. Ai nevoie doar de o fereastră mediatică de la care să poţi admira frumuseţile vieţii creştine.

 
Ascultă http://radio.trinitas.ro/ măcar o singur dată. Pentru că atunci când vine vorba de radio trinitas, nu există o singură dată.
  • Share/Bookmark

Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

Parerea ta conteaza

Echipa Weblog.ro e alaturi de tine! Da-ne un semn!

  • Vrei sa iti faci cont pe www.weblog.ro si intampini dificultati?

  • Ai intrebari legate de folosirea site-ului?

  • Doresti sa ne comunici comportamentele abuzive ale unor membri?

  • Vrei sa faci comentarii sau sa ne dai anumite sugestii?

P A R E R E A T A